looking back...

Mi-au venit in minte azi dimineata nijte versuri dintr-o melodie:
"Looking back on the things i`ve done"....
Mi-am amintit de generala, liceu, viata mea pana acum. Am facut lucruri pe care multi le-ar condamna dar nu regret, ba chiar mai mult, daca as avea sansa le-as mai face odata. Sunt amintirile mele si nu mi le va lua nimeni niciodata.
De ce in momentul care iese ceva prost apar regrete? De ce cand suntem tristi nu ne amintim de lucrurile frumoase care au fost? Nu ne gandim decat la partea urata a situatiei.
O prietena veche m-a invatat sa privesc intotdeauna partea amuzanta din lucruri, partea buna. Ceva gen "si ce daca nu se scoala?uite ce frumos atarna :x ".
Problema este ca ne macinam viata cu regrete si uitam sa fim fericiti. Eu pot spune ca sunt un om fericit...nu regret nimic si am grija sa privesc partea amuzanta. Nervii si supararile sunt pe moment, dar trec la fel de repede ca o ploaie scurta de vara. De ce sa ne agitam cand avem atatea lucruri pentru care ar trebui sa luptam? De ce?
De ce sa ne amaram cand stim ca cel putin o persoana si-ar fi dorit sa ne vada mereu cu zambetul pe buze?
Regretele nu sunt bune, sunt ca nijte pumnale care iti distrug incet incet inima si mintea, iar la sfarsit nu ajungi decat sa regreti acele regrete stupide.
Suntem din ce in ce mai frustrati, ajungem sa ne aruncam de pe bloc pe melodia trupei favorite, daramam convingerea parintilor cum ca "nimeni nu a murit din dragoste", ne batem joc unii de altii, ne batem joc de noi, ne uitam principiile, ne razbunam aiurea, facem rau gratuit si toate astea din cauza frustrarilor pe care le purtam in noi.
Fiecare este direct responsabil pentru faptele sale si depinde de fiecare daca ne umplem mintea cu amintiri frumoase sau o lasam goala si rece.

Primul pas spre fericire este alungarea regretelor...